”Iubirea”, pe scurt (în scrieri): „iubirea” (de ce s-a pierdut termenul latin (amor) în favoarea celui slavon)- prima oară a intrat prin Biserică (era cu sensul spiritual- „de a iubi Aproapele”), de acolo trece mai departe în sensul de „creștin” (pentru că oamenii se adunau și împărtășeau sentimente reciproce pentru Dumnezeu), ca mai apoi să denumească un anumit tip de relație (”Iubită” și ”iubit” dau un statut de autenticitate și maturitate, folosit de persoanele care au trecut relația prin ”împlinirea, unirea fizică”. Este o relație bazată și pe cunoașterea sexuală a celuilalt, față de prietenă/ prieten). Pentru că și la origine era o relație foarte personală cu Aproapele.
Iubit, iubită, ce ne interesează aici este sensul de ”iubitul meu, iubito”- termen provenit din slavă: Sl. „ljubiti”1 – drag. Inițial a intrat prin scrierea bisericească : ” Pentr-aceea, iubiţii miei creştini, astădzi simtem chemaţi de Lazar” (Varlaam, Caz, 138), unde avea un înțeles de apropiere spiritaulă ” Că se izbăvească-se iubiţii tăi.”(Psalt. Hurm, 2, 50).
Apoi trece la sensul de ”iubit” pentru creștin :”Iubitule, mă rog să ai spor în toate și să mergi bine cu sănatatea, precum bine mergi cu sufletul” (Biblia sau Sfânta Scriptură, p252). Acest cuvânt exprimă sentimentele pe care le are o persoană pentru alta, astfel acesta a ajuns a îi denumi pe femeie sau bărbat (în lumina sentimentelor pe care o persoană o are față de alta). Se remarcă că acest cuvânt își păstrează în vorbirea curentă aceași semnificație.
Cuvintele acestea, exprimând afecțiunea, se folosesc în opere literare: ”De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte”(M. Eminescu, De câte ori).
Apare și sensul de ”iubire” – ”Unde ne-am iubit, Leliță, Leliță”2 Tocmai datorită acestui sens pe care l-a căpătat, iubită și iubit sunt încărcați afectiv, dar sunt folosiți pentru persoanele adulte (” (pop.) a se drăgosti”. Dau un statut de autenticitate și maturitate, folosit de persoanele care au trecut relația prin ”împlinirea, unirea fizică”.
Atunci când cineva vrea să se delimiteze de cineva, de care nu este interesat spiritual, în dragoste, îi va spune ”amic”- ”De la un amic”, ”Amica mea”…etc, dar când vrea să se simtă cât mai aproape, îi va spune ”prieten” Este simțit ca depărtare (amic) și ca o apropiere (prieten). ”Amică/ amic” este simțit(și folosit) pentru cineva de care nu ești interesat amoros, care nu are șanse să împartă iubirea, pe când ”prieten” este folosit pentru cineva care (încă) mai are o șansă în a îi transmite dragostea. Foarte pe scurt, nu intrăm în stratigrafia fiecărei legături (soție, nevastă, pereche, femeie (cu sensul de ”femeia mea”, bărbat (cu sensul de ”bărbatul meu”), prieten, logodnică, burlac, și multe altele care definesc o relație).
Amic, amică cu sensurile apropiate de ”prieten”, care înseamnă “persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă”. Este un termen relativ nou, a fost introdus sub influenţa francezei pentru a arăta latinitatea limbii. Acesta nu face parte din fondul principal lexical, spre deosebire de iubit, prietenă. Se află pe o treaptă de jos față de ceilalți doi termeni. Este folosit peiorativ. A fost introdus cu scopul de a arăta latinitatea poporului român. Este foarte slab încărcat afectiv. Atunci când cineva vrea să se delimiteze de cineva, de care nu este interesat spiritual, în dragoste, îi va spune ”amic”- ”De la un amic”, ”Amica mea”…etc, dar când vrea să se simtă cât mai aproape, îi va spune ”prieten” Este simțit ca depărtare (amic) și ca o apropiere (prieten). ”Amică/ amic” este simțit(și folosit) pentru cineva de care nu ești interesat amoros, care nu are șanse să împartă iubirea, pe când ”prieten” este folosit pentru cineva care (încă) mai are o șansă în a îi transmite dragostea.
Ibovnică – intrat tot prin scrierile bisericești ”l ubu”- drag. O persoană care împărtășește iubirea spirtitualicească pentru Dumnezeu.
”Amant”- cuvânt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut, apoi ajungând să aibă o rezonanță vulgară. Folosit tot mai des în emisiunile TV (tinde să se ”specializeze” pentru perosanele cu stare, pentru persoane care au o anumită putere financiară) vs. ”concubină”- care este folosit, în emisiuni, cel mai adesea ca sinonim pentru ”amantă”, dar care se ”specializează” pentru a arăta relația dintre persoane din mediul rural, cât și pentru persoane sărace (spre deosebire de ”amantă”). Amanta este pentru cel cu stare materială bună. ”Pereche”- cu sensul de ”sunt o preche”- iubiți- inițial folosit cu sens de partener. ”Partener”- de la sensul de însoțitor, la sensul de iubiți. Și alte lucruri care definesc relația.
