21 Aprilie 753 î.d Hr., 2778 de ani de la Ab Urbe condita. Pentru că sunt foarte, foarte multe cuvintele (vocale, diftongi, consoane…etc) latinești, o să scriem despre unul folosit mereu: Lat. „ostia” > Rom. „uşă” . Ostia era/ este o localitate în Italia pe unde se varsă Tibrul în mare. Deci, atunci când deschideţi uşa … lăsaţi râul să se verse în mare. Tibrul vă mulţumeşte că îl ajutaţi să ajungă la destinaţie! Cum toată lumea știe, fluviu era în latină de gen feminin (o fluviu/ două fluvii), pentru că producea ceva (și distrugeri atunci când ieșea din matcă).
Elementul autohton sau fondul prelatin (preroman) reprezintă influența substratului traco-dac asupra limbii române. Cuvintele de substrat sunt moștenite în limba română prin intermediul limbii latine, adică limba latină a împrumutat din traco-dacă unele cuvinte iar acestea s-au transmis limbii române ca orice cuvânt moștenit din latină.
Așadar, în limba română sunt două categorii de cuvinte moștenite: 1) moștenite direct din latină și 2) moștenite indirect din traco-dacă prin intermediul limbii latine.
Adverbul „curând” – din (participiul verbului) Lat. „currendo”-a alerga. Ajung curând= Ajung alergând (repede).
Braț” – din Lat. „brachium”- mai scurt decât piciorul. „Picior” – din Lat. Petiolus (era diminutiv).
„Arăt” – din Lat „arrecto”- a arăta drept. Arăt cu arătătorul (arăt drept).
Lat. ”i” + ”o”, ”u” > consoana rom. ”g’” (gi) : Lat. ”iocus”> rom ”g’oc” > rom. ”Joc”; Lat. ”iugum” > rom. ”g’ug” > rom. ”jug” (** iar în sanscriptă avem ”yoga”- o înjugare a ”eu”- lui cu cel universal. ”Yoga” românească este specifică – trasul la jug.
Vocala ”a”: –> ”a” neaccentuat se închide la ”ă” ► Lat. ”barbàtus” > rom. ”bărbat”.
Lat. ”a” în poziție nazală trece la ”î”.
Poziția nazală este: – Lat. ”a” + ”n”- Lat. ”lana” > rom.”
lână”. Și multe, multe altele….
Româna a pierdut termenul din latină- “cattus” (pisică), termen care se păstrează și în engleză, cât și în alte limbi. Româna păstrează cuvântul latinesc în “cătușe”, “a încătușa”- pentru că prind ca niște gheare de pisică.
”Ciao”- de la ”schiavo”- servitor, de la ”sclavus”- sclav, la origine ”slav”.
“Pilă”- în latină însemna ”picior de pod”. Așa sprijini pe cineva (când îi pui o ”pilă”). Doar un sprijin, de acolo trebuie să se ajute singur ca să se sunțină până la următorul picior de sprijin (al podului).
„Roma este „La Citta” și asta spune tot. Nu ai nevoie de hartă, este bine să te lași în voia sorții. Ai ajuns în Roma de o zi şi tocmai ţi-ai dat seama că ar trebui să rămâi o veşnicie. În Roma, ameţeala vine repede şi trece greu. Te uiţi la hartă ca să alegi un itinerar, dar e inutil. La drept vorbind, n-ai nevoie de hartă. E mai bine să te laşi în voia sorţii. Indiferent unde te duci, găseşti ceva care ţi se lipeşte de suflet”.
